Prin noiembrie am fost solicitat de catre Daniel sa raspund la intrebarea din titlu. In seara respectiva, dintr-o suflare, am facut o mica lista, ordinea fiind aleatorie:

Pai, in opinia mea, agentul imobiliar are nevoie de:

pix, agenda, marker, harta localitate, linie etc
softuri de specialitate, calendar evenimente, calculator, harti online, etc
gramatica limbii romane, bun simt
abonament transport in comun sau auto, permis in ultimul caz
carti de vizita, mapa de prezentare servicii (daca este cazul)
educatie de specialitate
flyere, bannere
telefon mobil
minim 3 costume cu minim 7 camasi, 7 cravate
minim 3 perechi de pantofi
minim 2 curele de pantaloni
crema de ghete, inclusiv la birou
dus zilnic, apa de gura, guma de mestecat, spray respiratie proaspata in buzunar

Nu putine sunt proprietatile scoase la vanzare si purtatoare de ipoteca. Un bau-bau ce bantuia prin anii 90, ipoteca si-a castigat locul ei clar si precis in viata noastra. Sta acolo, bine cocotata, uitandu-se cu satisfactie spre mamica ei, BANCA…

Stiti voi cum este sa ai tact atunci cand discuti despte ipoteca in fata cumparatorului? Daca nu are educatie bancara si se sperie? Daca pomenesti de ea prea tarziu si cumparatorul crede ca i-ai ascuns ceva important… Cum gestionati asta fara un bun consultant imobiliar? Cate dealuri nu au picat amatorilor de FSBO, in astfel de situatii…dar asta este alta poveste…

La Zilele Biz

Scris de în categoria comunitate

Zilele Biz 2010 nu constituiau o prioritate in agenda mea insa invitatiile puse la bataie de comunitatea imobiliare.ro mi-au starnit apetitul.

Pe drum catre Hotel Novotel, sala Paris am rememorat prima mea participare la Zilele Biz, datata 2004, daca nu ma inseala memoria. Am retinut atunci speech-ul lui Dan Ioan Popp, prezentand proiectele Impact , ansambluri ce fac parte din istoria imobiliara. Vremuri interesante, mult entuziasm, nimic nu anticipa, atunci, criza de azi.

Sunt sigur ca multi dintre voi ati cochetat, macar odata, cu gandul ca puteti fii profesor. Inchideti ochii de adult si deschideti mintea de adolescent. In fata ta se afla acel profesor ce, la un moment dat, te-a impresionat sau ti-a fost mentor. Ai vrut sa fii ca el, sa fii in locul lui, macar o ora.

Cred ca ceva din acele trecute senzatii au ramas impregnate in subconstientul meu si au fost reactivate la invitatia ABI de a sustine cursuri la prima scoala de brokeri imobiliari atestata oficial si deschisa de o asociatie imobiliara. Am acceptat iar, deodata, am ajuns de cealalta parte a catedrei.

Trecuse peste jumatate de an de la decesul strabunicii Tina si familia nu luase inca o decizie in privinta vanzarii garsonierei, mostenirea cea mai de pret a raposatei, asta daca excludem cele 3 carpete noi si sifonierul plin de haine vechi. In primavara insa consiliul de familie a decis vanzarea garsonierei iar dl. Ioan, cel cu fraiele in mana, m-a contactat pentru inceperea procedurilor necesare inchiderii tranzactiei.

La prima intalnire insa am constatat ca simpla prezenta a Certificatului de Mostenitor era insuficienta pentru a asigura legal vanzarea garsonierei, nefiind intocmita intabularea. Imediat le-am recomandat expertul meu cadastral, dl. Calin, cel cu care colaborez din 1999, anul de gratie in care s-a introdus sistemul de carte funciara in teritoriul Vechiului Regat. Apoi le-am creionat intreg circuitul.

 

Ieri am fost iar la scoala de real estate a lui Tony Macaluso. Revenit a doua oara in Romania, Tony face la un moment dat o parabola, facand referire la relatia proprietar-agent imobiliar, care suna cam asa, adaptata in Romana:

Drumul catre finalizarea unei tranzactii imobiliare seamana cu parcurgerea Saharei. Agentul imobiliar si proprietarul sunt parteneri de calatorie insa trebuie sa existe increderea ca niciunul nu incearca sa bea apa pe furis.

Mi-a placut asa mult incat, in timpul cursului, am trimis-o pe Facebook, iar Elisabeth, cateva ore mai tarziu,

 

Nu a trecut o saptamana de cand am vorbit prima oara cu doamna Ana. Anuntul de vanzare mi-a atras atentia, apartamentul fiind in zona biroului meu. Nu am reusit sa fac evaluarea in aceeasi zi, din cauza programului nostru, cand eram eu disponibil, nu putea dansa si invers.

La 3 zile dupa, spre ceas de seara, patrund in bloculetul cochet, de 3 etaje, aflat spre colt de parc. Exteriorul ingrijit, mansarda proaspat ridicata si curtea plina de flori imi dadeau o senzatie de liniste, sentimentul ca esti printre oameni gospodari.

 

Nu aveam atunci in target sa ma ocup de imobile ce se adreseaza cumparatorilor de “Prima Casa”, insa pe Lidia nu am putut sa o refuz. In toamna lui 2009 aceasta  venise printr-o recomandare a unchiului meu, asa ca am pus mana pe telefon sa o sun pe tusica Mioara, cea cu cheile. Asta pentru ca Lidia sta de peste 20 de ani la Budapesta si mai trece prin tara cam de doua ori pe an.

Apartamentul de 2 camere, fara imbunatatiri, situat spre margine de Bucuresti, nu m-a impresionat defel. Zona verde din fata blocului  aranjata de primaria de sector iti dadea insa o senzatie placuta. Mi-am luat notitele de rigoare, pozele, apoi am asteptat cateva zile sa vina Lidia din maghiarime.

Lidia e o persoana volubila si placuta in discutie, acel tip de femeie ce te face sa regreti ca nu ai cunoscut-o la tinerete.

Pe la începutul lui iunie, la recomandarea prietenilor mei clujeni, am fost solicitat la evaluarea unui imobil ce se dorea a fi vândut.

De la primul contact telefonic am simţit că Dan este un om elegant şi cultivat. Părea uşor dezorientat şi i-am simţit o mare uşurare în voce când am confirmat întâlnirea noastră de sâmbătă dimineaţa. Spre uşoara disperare a soţiei a trebuit să îl iau cu mine pe David, băieţelui nostru. Nu aveam unde să-l las. Nu obişnuiesc să fac asta însă, acum, am fost nevoit şi aveam şi acceptul clientului.

Drumul către Prelungirea Ghencea a trecut repede, în week-end celebra gâtuire de la podul Grand dispărând. Părăsesc strada Braşov şi fac dreapta pe Prelungire. Conform indicaţiilor lui Dan las pe dreapta ultimul bloc comunist şi caut cu atenţie, pe stânga, o stradă asfaltată.
Prelungirea Ghencea a fost, după 2003, un mare şantier. Odinioară graniţuită de culturi de porumb zona a fost rapid parcelată şi scoasă, lot cu lot, la vânzare. Încet, încet au fost trase utilităţile la protestele tot mai energice ale primilor temerari, proprietarii de vile. Cartierul prindea contur de la an la an, şi tot aşa preţul terenului se umfla ca Prutul la inundaţii…