La invitatia Realmedia, compania ce detine portalul imobiliare.ro, am achiesat imediat insa m-am miscat mai greu cu scrisul, in parte datorat faptului ca nu am mai butonat de mult blogul meu.

Spatiicomerciale.ro este primul proiect de nisa lansat de imobiliare.ro, poate nu intamplator, domeniul respectiv parand sa se miste ceva mai bine decat rezidentialul. Tinand cont de faptul ca inainte de a ne cumpara o casa trebuie sa producem banii respectivi iar pentru asta trebuie sa lucram undeva, se pare ca rationamentul lor este corect.

Sa ne intoarcem pe home page-ul noului portal. Acesta imi pare foate curat si aerisit. O fi bine? Gandindu-ma insa la targetul portalului, imi dau seama ca alegerea este corecta. Presupunand ca esti om de afaceri si nu vrei sa iti caute iar secretara un spatiu de productie, un layout cu multe culori, bannere ce slipesc ca la cancan.ro si alte flash-uri interminabile in mod cert te vor imbia sa apesi butonul X din coltul ferestrei. Good job, Timisoara! Direct pe gustul clientului target, ca de obicei!

Pozitionarea gresita a pretului de listare este, in viziunea mea, cea mai mare gresala facuta de catre proprietarii de imobile in cadrul procesului de tranzactionare imobiliara. Zilnic intalnesc in piata aceasta problema, repetandu-se parca la infinit. Nenumaratele ore in care am stat de vorba cu vanzatorii m-au facut sa concluzionez ca aceasta abordare se datoreaza lipsei de importanta atribuite de acestia factorilor ce caracterizeaza in mod definitoriu valoarea de piata. De cele mai multe ori, cu toate ca sunt cunoscuti, proprietarii minimizeaza in mod involuntar, poate, importanta anumitor factori in detrimentul altora, mai favorabili, rezultatul fiind o ciulama imobiliara, o supa de motive dreasa bine de catre stapanul imobilului insa nedigerabila de catre cumparator.

Locatia

Americanul are o vorba” Prefer sa cumpar cea mai proasta casa de pe o strada buna decat cea mai buna casa de pe o strada proasta”

Nu putine sunt proprietatile scoase la vanzare si purtatoare de ipoteca. Un bau-bau ce bantuia prin anii 90, ipoteca si-a castigat locul ei clar si precis in viata noastra. Sta acolo, bine cocotata, uitandu-se cu satisfactie spre mamica ei, BANCA…

Stiti voi cum este sa ai tact atunci cand discuti despte ipoteca in fata cumparatorului? Daca nu are educatie bancara si se sperie? Daca pomenesti de ea prea tarziu si cumparatorul crede ca i-ai ascuns ceva important… Cum gestionati asta fara un bun consultant imobiliar? Cate dealuri nu au picat amatorilor de FSBO, in astfel de situatii…dar asta este alta poveste…

Trecuse peste jumatate de an de la decesul strabunicii Tina si familia nu luase inca o decizie in privinta vanzarii garsonierei, mostenirea cea mai de pret a raposatei, asta daca excludem cele 3 carpete noi si sifonierul plin de haine vechi. In primavara insa consiliul de familie a decis vanzarea garsonierei iar dl. Ioan, cel cu fraiele in mana, m-a contactat pentru inceperea procedurilor necesare inchiderii tranzactiei.

La prima intalnire insa am constatat ca simpla prezenta a Certificatului de Mostenitor era insuficienta pentru a asigura legal vanzarea garsonierei, nefiind intocmita intabularea. Imediat le-am recomandat expertul meu cadastral, dl. Calin, cel cu care colaborez din 1999, anul de gratie in care s-a introdus sistemul de carte funciara in teritoriul Vechiului Regat. Apoi le-am creionat intreg circuitul.

 

Nu aveam atunci in target sa ma ocup de imobile ce se adreseaza cumparatorilor de “Prima Casa”, insa pe Lidia nu am putut sa o refuz. In toamna lui 2009 aceasta  venise printr-o recomandare a unchiului meu, asa ca am pus mana pe telefon sa o sun pe tusica Mioara, cea cu cheile. Asta pentru ca Lidia sta de peste 20 de ani la Budapesta si mai trece prin tara cam de doua ori pe an.

Apartamentul de 2 camere, fara imbunatatiri, situat spre margine de Bucuresti, nu m-a impresionat defel. Zona verde din fata blocului  aranjata de primaria de sector iti dadea insa o senzatie placuta. Mi-am luat notitele de rigoare, pozele, apoi am asteptat cateva zile sa vina Lidia din maghiarime.

Lidia e o persoana volubila si placuta in discutie, acel tip de femeie ce te face sa regreti ca nu ai cunoscut-o la tinerete.

Pe la începutul lui iunie, la recomandarea prietenilor mei clujeni, am fost solicitat la evaluarea unui imobil ce se dorea a fi vândut.

De la primul contact telefonic am simţit că Dan este un om elegant şi cultivat. Părea uşor dezorientat şi i-am simţit o mare uşurare în voce când am confirmat întâlnirea noastră de sâmbătă dimineaţa. Spre uşoara disperare a soţiei a trebuit să îl iau cu mine pe David, băieţelui nostru. Nu aveam unde să-l las. Nu obişnuiesc să fac asta însă, acum, am fost nevoit şi aveam şi acceptul clientului.

Drumul către Prelungirea Ghencea a trecut repede, în week-end celebra gâtuire de la podul Grand dispărând. Părăsesc strada Braşov şi fac dreapta pe Prelungire. Conform indicaţiilor lui Dan las pe dreapta ultimul bloc comunist şi caut cu atenţie, pe stânga, o stradă asfaltată.
Prelungirea Ghencea a fost, după 2003, un mare şantier. Odinioară graniţuită de culturi de porumb zona a fost rapid parcelată şi scoasă, lot cu lot, la vânzare. Încet, încet au fost trase utilităţile la protestele tot mai energice ale primilor temerari, proprietarii de vile. Cartierul prindea contur de la an la an, şi tot aşa preţul terenului se umfla ca Prutul la inundaţii…