Nu a trecut o saptamana de cand am vorbit prima oara cu doamna Ana. Anuntul de vanzare mi-a atras atentia, apartamentul fiind in zona biroului meu. Nu am reusit sa fac evaluarea in aceeasi zi, din cauza programului nostru, cand eram eu disponibil, nu putea dansa si invers.

La 3 zile dupa, spre ceas de seara, patrund in bloculetul cochet, de 3 etaje, aflat spre colt de parc. Exteriorul ingrijit, mansarda proaspat ridicata si curtea plina de flori imi dadeau o senzatie de liniste, sentimentul ca esti printre oameni gospodari.

 

Nu aveam atunci in target sa ma ocup de imobile ce se adreseaza cumparatorilor de “Prima Casa”, insa pe Lidia nu am putut sa o refuz. In toamna lui 2009 aceasta  venise printr-o recomandare a unchiului meu, asa ca am pus mana pe telefon sa o sun pe tusica Mioara, cea cu cheile. Asta pentru ca Lidia sta de peste 20 de ani la Budapesta si mai trece prin tara cam de doua ori pe an.

Apartamentul de 2 camere, fara imbunatatiri, situat spre margine de Bucuresti, nu m-a impresionat defel. Zona verde din fata blocului  aranjata de primaria de sector iti dadea insa o senzatie placuta. Mi-am luat notitele de rigoare, pozele, apoi am asteptat cateva zile sa vina Lidia din maghiarime.

Lidia e o persoana volubila si placuta in discutie, acel tip de femeie ce te face sa regreti ca nu ai cunoscut-o la tinerete.