Pe la începutul lui iunie, la recomandarea prietenilor mei clujeni, am fost solicitat la evaluarea unui imobil ce se dorea a fi vândut.

De la primul contact telefonic am simţit că Dan este un om elegant şi cultivat. Părea uşor dezorientat şi i-am simţit o mare uşurare în voce când am confirmat întâlnirea noastră de sâmbătă dimineaţa. Spre uşoara disperare a soţiei a trebuit să îl iau cu mine pe David, băieţelui nostru. Nu aveam unde să-l las. Nu obişnuiesc să fac asta însă, acum, am fost nevoit şi aveam şi acceptul clientului.

Drumul către Prelungirea Ghencea a trecut repede, în week-end celebra gâtuire de la podul Grand dispărând. Părăsesc strada Braşov şi fac dreapta pe Prelungire. Conform indicaţiilor lui Dan las pe dreapta ultimul bloc comunist şi caut cu atenţie, pe stânga, o stradă asfaltată.
Prelungirea Ghencea a fost, după 2003, un mare şantier. Odinioară graniţuită de culturi de porumb zona a fost rapid parcelată şi scoasă, lot cu lot, la vânzare. Încet, încet au fost trase utilităţile la protestele tot mai energice ale primilor temerari, proprietarii de vile. Cartierul prindea contur de la an la an, şi tot aşa preţul terenului se umfla ca Prutul la inundaţii…